Ion Cantacuzino, cercetătorul care a răpus holera

Prin urmare, nu este deloc surprinzător că România s-a remarcat şi la acest capitol, unul dintre cercetătorii noştri de referinţă fiind Ion Cantacuzino (da, Intitutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie din Bucureşti îi poartă numele).

Ion Cantacuzino (cunoscut și ca Ioan Cantacuzino, n. 25 noiembrie 1863, București – d. 14 ianuarie 1934, București) a fost un medic și microbiolog român, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală. A fost profesor universitar și membru al Academiei Române.

Întors în țară, este numit profesor de Medicină experimentală la Facultatea de Medicină din București (1901) și Director general al Serviciului Sanitar din România (1907). Vocația sa de fondator și organizator a fost demonstrată prin înființarea unor instituții ca „Institutul de Seruri și Vaccinuri” (1921), care astăzi îi poartă numele, a Laboratorului de „Medicină Experimentală” (1901) din cadrul Facultății de Medicină, precum și a unor reviste de specialitate, „Revista Științelor Medicale” (1905), „Annales de Biologie”(1911) și „Archives roumaines de pathologie expérimentale et de microbiologie”.

Pe parcursul activităţii sale, Cantacuzino a inventat vaccinul antiholeric (cunoscut şi ca Metoda Cantacuzino), iar în timpul Primului Război Mondial a contribuit la combaterea unei mari epidemii de tifos. Nu în ultimul rând, datorită lui Cantacuzino, România a devenit a doua ţară din lume care a introdus vaccinarea nou-născuţilor împotriva tuberculozei.

Sursa: voceanationala.ro

Facebook Comments